Biserica Leftir Lefter Elefterie
Dupa ce ridica biserica cu ajutorul banilor lui Constantin, fiul lui Maxim Cupetul “Margelarul” – „Constandin sin Maxim cupet ot Bucuresti”, cu sprijinul mitropolitul Neofit, Mihail Racovita Voda declara :
“Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica, care praznueste pre numele marelui Mucenic Gheorghe si a Sfantului Sfesteno Mucenic Elefterie, s-au ridicat si s-au zidit dan sin Macsin cupet, prin osteneala Presfintitului Mitropolitu al Ungrovlahiei Chir Neofit si a dumisale jupan Andrei zaraf, unchiol raposatului, pre carele i-au fostu lasata epitrop la moartea dumnealui si s-au savarsitu aceasta dumnezeiasca biserica in zilele preluminatului si preinnaltatului domnu Io Mihai Racovita Voevod, intr-o pomenire vecinica ctitoriloru si ostenitori cei mai sus pomeniti. Leat 7252, mai 4.”(intre anii 1743-1744)
Dupa numai 40 de ani, biserica se deterioreaza si atrage atentia lui Nicolae Brancoveanu, vistier la curtea domneasca si stranepot al lui Constantin Brancoveanu, care o repara si o intretine pe toata durata vietii sale.
Austriacul Sulzer, despre care am mai amintit, descria imprejurimile si pitorescul locului si o considera “nepretuita pentru un oras in care domneste luxul si desfatarea”. Tot el mai adauga ca Ecaterina Moruzi, sotia lui Alexandru Ipsilanti, “a carei finete de simtamant este cunoscuta, nu gaseste nicaieri mai mare placere decat intr-o asemenea regiune, pe care fugind de plictiselile curtii o viziteaza in toate zilele, obisnuind deseori sa ramana acolo pana la miezul noptii, mai ales cand straluceste luna.”
Cutremurele din 1802 si 1832 o zgaltaie serios. In 1856 ramane fara chilii si in 1867 este restaurata fiind modificate turla si acoperisul si intarita cu niste brauri din otel. In perioada 1880-1883, dupa proiectul inginerului-arhitect Grigore P. Cerchez si in antrepriza lui A. Boisquerin cursul Dambovitei este regularizat si micul ostrov dispare. In 1899 este deschisa o noua strada in capatul careia este construit podul Elefterie din piatra si metal, dupa standardele vremii. La 15 martie 1915 este clasata de Comisiunea Monumentelor Istorice ca monument istoric si restaurata din nou in 1929 de catre arhitectul Stefan Lupu M. Bals si pictorul Paul Popescu Molda. Au fost refacute sarpanta, acoperita cu olane si tencuielile exterioare, s-au restaurat cornisa veche si turnuletul scarii catre clopotnita, pridvorul inchis in anul 1867, a fost deschis, au fost rezidite coloanele, arcele si boltile aferente aflate la inceput intre pronaos si naos, turnul-clopotnita peste pronaos – in locul turlei din lemn, precum si cornisa pe o parte din perimetrul bisericii.
Autorul CADRULUI necunoscut pina la momentul publicarii pe site.
Sursa articolului aici
