Pe 5 mai 1862, in Principatele Romane ia fiinta prima societate de tir la nivel national, denumita : „Societatea Romana de arme și dare la semn” avand sediul la București, care la numai un an de la înfiintarea ei, avea un numar de 120 de membri și 5 membri de onoare.
In 1865 prin Decretul Domnesc Nr. 1147 dat de Alex Ioan Cuza, au fost aprobate astatutele “Societatii de dare la semn” in Principatele Unite.
În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza doneaza societatii din terenul Manastirii Radu – Voda, teren trecut în patrimoniul statului, o suprafața de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir cu conditia ca acest teren să nu fie înstrainat.
Terenul donat s-a adaugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosinta si care era pozitionat în zona Clubului Progresul, unde pâna în anul 1900 se efectuau doar trageri cu arme de glonț – carabina și pistol – urmand ca mai apoi sa se organizeze și trageri cu arme de vanatoare.
Pe data de 1 aprilie 1900, printr-un alt Decret Regal, Societatea de Dare la Semn este recunoscuta ca persoana juridica.
Prima participare a unor tragatori romani la un concurs international a fost în anul 1919 la Le Mans – Franta, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat tragatori de elita din toate țarile aliate în primul razboi mondial.
În anul 1924, România participa la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de tragatori, unde Constantin Tomescu ocupa locul 18.
