Podul Ferdinand din Cartierul Cotroceni anul 1929

 

Mai jos doua cadre inedite din anul 1929 cu Podul Ferdinand ( actualul Pod Eroilor, fost Pod Stirbei-Voda,
fost Dr. Armand Calinescu 1939
) si tramvaiul 14 Cotroceni – Obor.

podul regele ferdinand anul 1929 cartier cotroceni - fost pod operei podul regele ferdinand anul 1929 cartier cotroceni - fost pod operei actuala Piata Doctor Victor Babes

Primul tramvai electric din Bucuresti, avea culoarea verde, purta numărul 14 şi circula de la Cotroceni la Obor, străbătând oraşul de la est la vest. Existau 8 vagoane cu motor şi opt remorci.

Pe la 1890, municipalitatea acorda unei societăţi belgiano-olandeze, dreptul de a înfiinţa şi exploata patru linii de tramvai cu cai şi o linie de tramvaie electrice. În acest scop s-a construit la Grozăveşti, pe un teren donat de primărie şi aflat pe malul Dâmboviţei, o uzină electrică. După îndelungi tergiversări legate de modul în care trebuiau amplasate cablurile de curent, (subteran, ori pe stâlpi) linia electrică a fost terminată abia în 1893.

La 9 decembrie 1894 se consideră că s-ar fi dat în folosinţă primul tramvai electric. La început capătul de linie de la Obor se afla la Şcoala Iancului, apoi linia s-a tot prelungit până la Mătăsari, apoi la Agricultori, pentru a ajunge în final la bariera Pantelimon. Chiar şi astăzi după mai bine de un secol, linia tramvaiului 14, cu unele mici excepţii, respectă o parte din acest traseu. Dar să vedem ce itinerariu străbătea tramvaiul 14: Pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, trecea Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, traversa Bulevardul Regina Elisabeta via Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu.

Au existat numeroase voci împotriva introducerii tramvaielor electrice, argumentele lor erau că România era o ţară eminamente agrară. Caii care trăgeau vagoanele de tramvai, aveau nevoie de fân, paie, ovăz etc, adică tot ce produce agricultura. De prezenţa cailor depind o serie de oameni şi meşteşuguri care riscau să dispară. Dispariţia cailor însemna dispariţia hamurilor, potcoavelor, biciurilor s.a.m.d. Şi veterinarii Bucureştiului erau loviţi de această măsură.

În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea combătea aceste argumente hilare: “România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…) A vorbi de cele câteva clăi de fan pe care le consumă caii Primăriei aceasta nu este o argumentaţie ci confuzie. Cele 2-3 mii de cai ai oraşului e o bagatelă pentru bogăţia ţării. Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite aşa este de pildă Elveţia consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”.

Autorul cadrelor:  Necunoscut pina la momentul publicarii pe site.

About Author

Domnul_Ro[Bot]

Webmaster , seo head, automation coder, pasionat de istorie , "filoSof", devorator de Tiramitsu , pet lover :)

Back to Top
Show Buttons
Hide Buttons